Interventia ia nastere din necesitatea de a recunoaste Autogarii nu doar functia specifica legata de transportul in comun, dar si pentru a acorda structurii, considerand situarea sa centrala, un rol suplimentar si polifunctional, cu caracter urbanistic. Proiectul ia nastere din necesitatea de adaptare la conditiile moderne de securitate si functionalitate a vechii cladiri proiectate si construite in anii ’80 si care nu a fost niciodata finalizata: din momentul in care au fost identificate insuficiente si risipa de resurse, si totodata probleme de siguranta si gestionare, a fost realizata o revizuire radicala a optiunilor adoptate in faza de proiectare anterioara. A rezultat astfel un cadru nou care cuprindea atat fluxul de circulatie a autovehiculelor, cat si traseele pietonale in terminal. Impreuna cu reorganizarea fluxurilor vehiculelor si pietonale, a fost evaluata o utilizare diferita a zonelor acoperite si descoperite ale autogarii, cu scopul de a oferi un sistem de spatii polivalent mai eficient si mai productiv economic. Obiectivele strategice ale proiectului de reabilitare sunt cuprinse in urmatoarele puncte:
Constructia destinata sa satisfaca atat functiile Autoterminal-ului si activitatile externe ale liniilor de transport, cat si cele de tip comercial, se prezinta in trei volume care se pot identifica usor, fiecare dotat cu un rost transversal, dispuse pe trei laturi ale unui dreptunghi orientat in directia Nord-Sud si care delimiteaza un spatiu destinat stationarii autobuzelor. In functie de pozitia lor in plan, sunt identificare ca si “Corp la Est”, “Corp la Vest” si “Corp la Sud”; dat fiind profilul in lung al strazii care incercuieste zona Autoterminal-ului ce coboara in directia Sud-Nord, trecand de la cota de +4.31 la cota de +0.00, constructiile vor avea un numar diferit de niveluri cu niste cote care nu coincid. In final, autogara a fost reevaluata si impartita in urmatorul mod: